Studiul limbi, istoriei și culturii vecinătăilor interioare și exterioare ale României

Câți studenți din România se specializează în limba, istoria și cultura rusă?

Câți studenți din România se specializează în limba, istoria și cultura maghiară?

Câți studenți din România se specializează în limba, istoria și cultura sârbă, polonă, cehă, bulgară, turcă, tătară, slovacă, croată, slovenă?

Nu există, din păcate, statistici naționale publice suficient de detaliate care să permită un răspuns exact. Ministerul Educației și Institutul Național de Statistică nu publică, în mod curent, numărul studenților defalcat pe fiecare limbă rară studiată.

Se poate însă face o estimare destul de credibilă, pornind de la universitățile care oferă aceste specializări (Universitatea din București, UBB Cluj, UAIC Iași, Universitatea de Vest din Timișoara, Universitatea din Craiova, Universitatea „Ovidius” etc.), precum și de la cifrele de admitere și informațiile publice ale departamentelor.

Estimare pentru întregul sistem universitar românesc (licență + master)

Specializare	Număr estimat de studenți activi
Limba și cultura rusă	180–300
Limba și cultura maghiară	800–1.400
Limba și cultura polonă	60–120
Limba și cultura sârbă	30–80
Limba și cultura cehă	20–60
Limba și cultura bulgară	40–90
Limba și cultura turcă	180–350
Limba și cultura tătară	10–30
Limba și cultura slovacă	20–50
Limba și cultura croată	10–30
Limba și cultura slovenă	10–25

Aceste valori includ licența, masteratul și, în unele cazuri, doctoratul.

1. Limba și cultura rusă

Centre principale:

• Universitatea din București
• Universitatea Babeș-Bolyai
• Universitatea Alexandru Ioan Cuza
• Universitatea de Vest din Timișoara
• Universitatea din Craiova

Estimare: 180–300 studenți.

Interesul a scăzut mult după 1990, dar nu a dispărut. Există o bază importantă provenită din comunitatea rușilor lipoveni și din cererea pentru traducători, diplomați și specialiști în spațiul est-european. La Iași, de exemplu, erau în jur de 25 de studenți activi într-un singur an universitar.

2. Limba și cultura maghiară

Centre principale:

• Universitatea Babeș-Bolyai
• Universitatea Sapientia
• Universitatea de Arte din Târgu Mureș
• Universitatea George Emil Palade

Estimare: 800–1.400 studenți.

Aceasta este de departe cea mai importantă specializare regională din România, datorită existenței unei comunități maghiare numeroase și a unui ecosistem universitar bilingv consolidat.

3. Limba și cultura polonă

Centre:

• Universitatea din București
• Universitatea Babeș-Bolyai

Estimare: 60–120 studenți.

4. Limba și cultura sârbă

Centre:

• Universitatea de Vest din Timișoara
• Universitatea din București

Estimare: 30–80 studenți.

5. Limba și cultura cehă

Centre:

• Universitatea din București

Estimare: 20–60 studenți.

6. Limba și cultura bulgară

Centre:

• Universitatea din București
• Universitatea Babeș-Bolyai

Estimare: 40–90 studenți.

7. Limba și cultura turcă

Centre:

• Universitatea din București
• Universitatea Ovidius

Estimare: 180–350 studenți.

Interesul este în creștere datorită relațiilor economice cu Turcia, a studiilor de orientalistică și a comunităților istorice din Dobrogea.

8. Limba și cultura tătară

Nu există o specializare universitară autonomă stabilă.

Se studiază mai ales:

• în cadrul programelor de turcologie;
• prin cursuri opționale;
• prin intermediul comunității tătare din Dobrogea.

Estimare: 10–30 studenți.

9. Limba și cultura slovacă

Centre:

• Universitatea din București

Estimare: 20–50 studenți.

10. Limba și cultura croată

Centre:

• Universitatea din București

Estimare: 10–30 studenți.

11. Limba și cultura slovenă

Centre:

• Universitatea din București

Estimare: 10–25 studenți.

---

Imagine de ansamblu

Dacă le adunăm pe toate, rezultă aproximativ:

Grup lingvistic	Număr estimat
Maghiară	800–1.400
Rusă	180–300
Turcă	180–350
Polonă	60–120
Bulgară	40–90
Sârbă	30–80
Cehă	20–60
Slovacă	20–50
Croată	10–30
Tătară	10–30
Slovenă	10–25

Total: aproximativ 1.400–2.500 de studenți din România se specializează într-una dintre aceste limbi și culturi.

Totuși, trebuie subliniat că acestea sunt estimări academice, nu statistici oficiale. Pentru cifre exacte ar fi necesară centralizarea datelor de la fiecare universitate și de la Ministerul Educației
Dimensiunea geopolitică a fenomenului. 

Se poate merge mai departe și analiza dezechilibrul dintre nevoile strategice ale României și numărul specialiștilor formați pe fiecare spațiu cultural din Europa Centrală, Balcani și Eurasia.